Ora 7 AM – pasiune. Ora 3 AM – pasiune.
Aberez I lOvE Muzici Proiecte personalePublicat 6 October, 2011 la 10:27 pm 0 ComentariiOra 7. Sau, fie, recunosc, 7 si ceva. Ma trezesc cu greu, ma alint singura dezmortindu-ma cu telefonul in mana si .. curaj. Sunt obosita, de-o vreme sunt mereu obosita, dar niciodata altfel decat fizic. Eu nu m-am nascut obosita, eu sunt “argint viu”. Ca sa vezi, ce mult te poate motiva uneori feedback-ul celor din jurul tau …
Casa asta noua are toate geamurile cu vedere spre est. La oricare geam m-as aseza, vad in fiecare dimineata soarele sangeriu. Pun pariu ca si lui ii e cald uneori, ca si el e obosit, ca si el ar mai dormi putin, dar stiu sigur ca pana si soarele are pasiunile lui. Cu un pic de pasiune, iti trece tot … 
In fiecare dimineata, imi iau “chiclazurile” (vorbe de-ale mamei, da 
) langa geamul din bucatarie si ma pictez putin ca sa nu mai par somnoroasa. Ma bate soarele in ochi, dar e perfect asa. In fond, tot Ruxi trebuie sa iasa pe usa – cu genele mai negre si mai conturate la un ochi, cu un cearcan mai incapatanat ca celalalt, cu fard scapat si pe-un obraz .. Nu mi-am dorit niciodata sa ma pictez perfect Fara ruj, ca ingreuneaza zambetele si e un stress la pupacit.
Orele 8.10 – 8.40 – Ies pe usa, poate chiar cu zulufii uzi (care se vor usca si se vor transforma intr-o chestie nedefinita, dar in mod cert explodata). Desigur, cel putin o persoana imi va tine morala ca nu e sanatos sa iesi cu parul ud din casa (ei nu stiu ca – in felul asta – ii simt in fiecare dimineata pe ai mei prin preajma ). Sunt sanse mari sa ma intorc din drum fiindca mi-am uitat ceva acasa, dar .. ce conteaza?
In fiecare dimineata, inainte sa ies pe usa, trag un ochi in oglinda. Ruxi cea de la orele 7-8 e somnoroasa, ciufulita si – chiar si in cele mai zile proaste – tot stie sa-si zambeasca. Ruxi de la prima ora e Ruxi cu pasiunile intacte, fara nervi, fara supararile din seara de dinainte. Si daca e ceva mai gri, mai mult ca sigur zace latent pe undeva prin cortex. Ruxi are pasiuni, Ruxi crede in ceva, Ruxi sigur va intalni azi cel putin un om care ii este teribil de drag. Sau care ii va deveni teribil de drag.
Am un drum de facut – dureaza cam 35-40 de minute. Mi-e suficient sa ma trezesc, sa-mi amintesc de ce nu pot sa raman “pleostita”. Fac CTC-ul de oameni prin tramvai si metrou si fur cat de multa energie pozitiva se poate – dintr-un zambet frumos, dintr-o rochita in culori pastelate (n-am zis nimic de picioare! ), dintr-o babuta data cu ruj pe langa buze si cu sacosa in asorte, dintr-o fetita care ii turuie urechile somnoroase vreunui tatic sau vreunei mamici. Ca sa vezi, de aia nu mi-e dor de masina
Si acum am sa ma opresc din detalii. Am sa povestesc cum, undeva dupa ora 19 mai mult ca sigur, ma intorc spre casa cu spatele spre apus. Obosita fizic, poate uneori suparata sau nervoasa, poate dezamagita (stiu, inca mai lucrez la partea asta cu nu-te-mai-lasa-dezamagita), poate indragostita, poate zapacita, poate de trei ori mai ciufulita, poate Ruxi. Siiiiigur Ruxi! Am zile bune si proaste, zile lipicioase si zile mai “uscate”, zile cu hohote si zile cu nervi, zile cu fluturasi in stomac sau cu instincte … “violente”. Dar, la final de zi, stiu sigur ca tot pe Ruxi o trimit acasa, cu aceleasi pasiuni, cu acelasi stoc generos de zambete, cu acelasi chef nebun de a-gati-ceva-bun-pentru-cineva-drag si, desigur, cu aceleasi-multe-treburi-care-nu-o-lasa-sa-faca-chiar-tot-ce-ar-dori. O trimit oricum cu bucurie, mai ales cand stiu ca o asteapta un zambet frumos si-un pic mai tanar acasa Tine loc de surioara in Bucuresti, nu?
Cu aceleasi pasiuni, o asez intr-un final inapoi in fata laptop-ului si o pun sa se lupte cu inbox-ul. E aceeasi Ruxi pe care o stiu de-o vreme incoace. Ii curg ochii si e satula de monitoare, dar miroase prin toti porii a pasiune. Ba chiar mai molipseste si pe altii. Si iubeste oamenii. Oamenii frumosi.
Si dupa ce s-a lasat linistea, intr-un tarziu, o bag in pat fredonand vreo melodie pe care a ramas blocata si care o face sa se gandeasca tot la oameni. O culc si ii soptesc smechereste ca, in fiecare dimineata, se trezeste cu fata spre rasarit si lasa in urma apusul. In fiecare seara, lasa apusul in spate. Si o data cu soarele, apun si toate mizeriile din timpul zilei .. Raman doar pasiunile.
P.S. Zilele trecute, un “baietel” simpatic care a trebuit sa lucreze vreo trei zile la rand cu Ruxi-cea-bossy-si-stressata, i-a zis la final: ”sunt tare curios cum esti ca om”. Cum m-ai vazut, dragul meu. Eu ti-am zis ca ma gasesti si pe blog, in … “pielea goala” 
P.P.S. Ii multumesc lui Laszlo pentru ca m-a molipsit. Cu pasiune Fara sa stiti, v-am vorbit fara sa vreau si de Business Days, dar mai mult nu zic. Sunt obosita si voiam sa va povestesc putin cum e Ruxi ca om. Atat!
P.P.S. reloaded:Â Iar am o melodie. Care ma umple de pasiune Restul legaturilor le faceti voi. Multumesc, Johnny
Split yourself down the middle
Make one side the past
Now it’s the future
And baby, it will last
Katie Herzig – Middle
